CHINA BLUE

“O fata de cinsprezece primaveri obisnuieste sa aiba un numar mai mare de taine decat un batran , iar o femeie de treizeci de ani ascunde mai multe decat un sef de stat”. Jose Ortega y Gasset


Desi am darul de-a nimeri in cele mai incurcate si neasteptate situatii, o data in viata am avut si eu norocul sa scap la mustata de o experienta ce mi-ar fi tulburat mintile pret de vreo cateva reincarnari de aici incolo.

Sar peste introducere si va invit direct in poveste.
O vara oarecare. Eu, transpirata leoarca si cu machiajul pe jumatate scurs – ca era o vara torida – bombaneam infundata intr-un fotoliu din lobby-ul unui celebru hotel. Langa mine, doi buni prieteni. Apucasem sa promit de cu doua zile inainte ca ma voi juca de-a ghidul cu sotia partenerului de afaceri pe care il asteptau in Bucuresti. Asa, ca de la fata la fata, sa nu se plictiseasca doamna in timp ce ei vor purta discutii despre bani si alte lucruri serioase. Post promisiune m-a apucat anticipat groaza gandindu-ma ca timp de vreo doua zile voi fi monopolizata de o sotie oarecare ce desigur, va vrea sa-i arat toate shopping center-urile. Prea tarziu insa pentru orice gand. Cu mintea goala, moarta de sete si cu privirea atintita pe usile de la lift, asteptam sa coboare inevitabilul urmatoarelor mele doua zile.
Intr-un final, se deschid. Un domn masiv singur. Prietenii mei sar din fotolii si ii astern un covoras rosu de entuziasm domnului cu pricina. Eu dau roata cu privirea dupa inevitabilul meu, adica jumatatea dansului. Sunt prezentata. Asa aflu ca inevitabilul isi mai da o ultima tusa machiajului si ni se va alatura in cateva minute. Cu gura uscata, ma trantesc la loc in fotoliu si-mi mai aprind o tigara. De data asta gandesc si ma rusinez de gandurile mele, care nu-mi fac onoare nici mie si nici doamnei care intarzie la oglinda.
Geana pe usile de la lift, din nou. Trec vreo zece minute. Rabdarea mea, transpirata si insetata si ea, ii pregateste doamnei, fara umbra de remuscare, un “welcome in Romania” in argou.
“A, look, my wife is coming!”, il aud pe domnul cel masiv.
Imi dezlipesc privirea de pe usile liftului si ma uit catre scari, acolo unde a aratat domnul.
Si mare stop-cadru!
Tablou: eu, prietenii mei, ochii nostri tasnind din orbite si o fantasma obscen de blonda incolacind cu voluptate aerul din jur si treapta cu treapta, amarata aia de scara. Care nu mai parea deloc din marmura ci din guma de mestecat pe punctul de a face baloane. Fantasma ajunge in fata noastra. Noi aliniati, tampi, transpirati si muti. Ne zambeste iradiant si ne intinde fiecaruia mana:”Nice to meet you! I’m Selena”.
“Hi!You’re a fuckin’ dream!” pare sa spuna fara cuvinte privirea noastra comuna.
Selena. Adica triumful, capodopera si geniul unui mare chirurg plastician. Un Pygmalion care cu taisul bisturiului sau a inventat femeia perfecta. Pometi, nas, gura, sprancene, sani, totul, dar totul fusese modelat in forme de-o perfectiune pe care insusi Creatorul le-ar fi invidiat. Natura isi pierduse demult ultimul cuvant in chipul Selenei insa cine si de ce ar fi judecat dupa masura naturalului un chip si-un trup imbunatatite in asa fel incat s-aduca alinare si speranta oricarui biet muritor?!
Domnul sot, spre invidia prietenilor mei, imi incredinteaza increzator “investitia”, o pupa pe obraz din zbor si ne cheama un taxi sa ne poarte pe unde vom vrea.
Eu vreau oriunde!
Selena imi zambeste perverso-ceremonios si-mi spune ca i-ar place sa bem ceva pe undeva. Eu, pentru moment, vreau doar sa nu mai tremur.
Aleg rapid un club si-i dau adresa soferului. Ca de obicei cand sunt stresata, spun ingrozitor de multe prostii pe minut. Nimic n-are nicio noima. Engleza mea devine din ce in ce mai relativa si capata, nu stiu de ce, accent mexican. Selena imi zambeste. Imi zambeste. Imi zambeste!
Ajungem in club. Ma amuz observand degringolada starnita de aparitia Selenei! Vorba Simonei Patruleasa: “soc!”.
Pentru ca asa o intalnire interzicea din start orice dilutie, am renuntat sa-mi torn cola peste whisky si-am trecut direct pe-un dublu sec.
Zaresc o masa libera. Ne asezam. Selena ma cerceteaza curioasa cu privirea aia sexi-plat-adanca, de Emanuelle in expectativa. In timpul asta isi rasuceste pe aratatorul mainii drepte o suvita din extensii.
“Are you gay, right?”, ma intreaba ea dintr-o data de simt cum mi se topesc si picioarele scaunului.
“Aaaaaaaaaaa, why? How do you know?”, ma impleticesc eu printre cuvinte cu un firicel de voce.
“Ha ha ha, rase ea cambrandu-si usor gatul pe spate, I’m not so smart, Michael told it to my husband!”.
Inghit in sec, bat aerul cu buzele fara sa reusesc sa articulez nimic si-i urez in gand toate cele bune prietenului Michael. Dau whisky-ul pe gat, constienta ca in maxim zece minute privirea mea va deveni imbecila si sticloasa.
Selena isi soarbe si ea cat ai clipi licoarea din pahar si face apoi un semn gratios catre barman dupa inca un rand. Nefericitul aproape ca sare peste bar ca sa ne aduca mai repede comanda.
Dupa al doilea rand imi spune cu vocea patinand usor ca-s tare draguta si ca are 35 ani. Si ca a fost Miss Cehoslovacia. Ii dau o replica absolut cretina, pe care numai eu o inteleg, cum ca eu am fost Miss Titan. Incurcata, nu stie ce sa faca, sa dea drumul la un “woooooow” admirativ si politicos sau sa ma intrebe “What the f*** is Titan???”. Ca s-o scot din confuzie ii explic ca Titan e un cartier din Bucuresti si ca acolo locuiesc eu. Acum pare ca a inteles gluma mea si o gusta.
Apoi se apropie cu buze si cu parfum de urechea mea si-mi spune ca sotul ei e “very dangerous”. Nu inteleg de ce imi spune mie asta dar imi place cum mi-a suflat aer caldut prin cercel. Inteleg abia dupa al treilea rand de whisky ca nu toate afacerile sotului ei sunt curate si ca de fapt e un mafiot temut. Acum ascult cu interes si-mi fac planuri cum sa scap cu viata dupa cele doua zile pe care le am de petrecut cu ea.
La al patrulea rand mie mi s-au desfacut deja buclele iar ea sta cu mana peste mana mea. E tare tare ciudat iar mie mi-e teribil de cald. Habar n-am ce planuieste iar eu ma gandesc ca orice ar fi, sotul ei ma va omori cu oarecare blandete pentru ca sunt femeie! Dar deocamdata nu am de ce sa-mi fac probleme, sunt suspect de cuminte si-i ascult curioasa povestile. Le-a epuizat pe cele cu concursurile de miss, cu nunta, cu operatiile plastice, cu afacerile sotului, aflu ca are si un copil. Nu au miez deloc bucatelele narate sau engleza ei e destul de superficiala. Dar sunt constienta ca e atat de desavarsita in frumusetea ei incat si daca mi-ar spune timp de doua zile doar “Hi, I’m Selena” tot nu m-as plictisi.
Micile ei nimicuri ma relaxeaza si ma lasa sa o privesc. Nimic suspect. Imi pare doar un pic betiva dar realizez la timp ca-i culmea ca tocmai eu sa gandesc asta!
Si asa, ametita si trecuta din poveste in poveste, ma trezesc brusc lipita de ziduri cu privirea aia taios de albastra si intrebata pe sus ce-i cu viata mea. Balbai pe loc un buchet de onomatopee si ma gandesc cu tristete ca i-am oferit inca de la inceputul serii toate motivele sa se indoiasca temeinic de inteligenta mea. Am noroc insa ca n-asteapta sa devin si mai penibila decat sunt oricum si trece iarasi la miscarea aia cu involburatul aerului caldut pe langa bietul meu cercel. Cu bruma de demnitate ramasa intacta imi permit luxul sa m-amuz ca-mi tot spune lucruri la ureche cand stie clar ca-n harmalaia din jur nimeni altcineva n-are cum sa auda nimic.
Ma indeamna sa mai beau. Dau sa refuz. Degeaba si prea tarziu. Cu mana ei imi aduce paharul la gura si-mi spune din senin ca acasa are o…amanta! Fara sa ma gandesc, intreb prosteste “How come?”. Rade.
Cu mintea imprastiata, incep sa banuiesc ca de-abia de-aici incolo muza Selena va incepe sa povesteasca. Nu se lasa rugata. Am simtit ca o inspira puternic fie faptul ca eram o necunoscuta, fie faptul ca era departe de casa, fie ca pur si simplu traia nevoia acuta de a vorbi cuiva despre ceea ce era in spatele acelei imagini.
Prima intrebare care imi rasare e daca sotul ei stie. Zambeste. Fireste ca nu stie! De ce ar stii?
Ca prin minune imi dispare moleseala contemplativa de dupa mult whisky si ma insufletesc lucid o artilerie de intrebari. De ce o femeie-amanta si nu un barbat-amant? Nu isi iubeste sotul? Bisexuala? Cum face ca sotul-dangerous sa nu afle? Cum ii este? Inteleg ca o asasinez pe fast forward cu toate nedumeririle mele si-i dau ragaz sa raspunda cum vrea la primul lot.
O femeie-amanta pentru ca femeile dau orice altfel decat barbatii. Pentru ca ating altfel si pentru ca are nevoie si de asta. E bisexuala ocazional. Are o amanta stabila pentru ca ii trebuiesc cateva repere stabile in viata ei. Amanta si sotul. Sot pe care il iubeste. In felul ei. Partea profund feminina ii admira forta, se teme de ea, se hraneste cu ea. Nu, el nu a aflat niciodata de alternativa ei bisexuala. Cu amanta se intalneste ori de cate ori se preface ca pleaca in Cehoslovacia, cu pretextul ca-si viziteaza familia. Soferul o duce la aeroport. Ea mimeaza pana la capat plecarea, cu bagaje multe si cadouri pentru familie. Amanta asteapta sa plece soferul si o ridica din sala de asteptare. Merg apoi impreuna la casa ei de vacanta unde izolate si rupte de realitate traiesc pret de o saptamana sau doua un soi de relatie. Cat de des? De vreo 2-3 ori pe an. Ii este…altfel. O numeste evadarea ei. Evadare de unde, numai ea stie!
Tac pentru ca nu stiu ce sa mai zic. Presupun vag ca nu asta e partea cea mai picanta a vietii ei. Nu ma insel.
La whisky-ul urmator ma apuca zdravan de incheietura si-mi spune aproape cu furie ca-si uraste sotul. Mi se pare ca ii lucesc niste lacrimi in ochi cand imi spune asta. Nu stiu totusi daca-s de la furie sau de la alcool. Ma trezesc ca intreb aiurea-n tramvai “why?”. Aoleu, mare aoleu ca raspunsul vine ca un tavalug peste mine mai mai sa ma arunce cu tot cu scaun! Imi spune ca-i un monstru sadic si ca pentru el nu-i decat un accesoriu scump si frumos. Ca-i generos si rece. Ca nu se uita la bani, dar nici la ea. Intreb daca l-a iubit vreodata. Imi spune ca da. Eu imi spun in sinea mea ca poate a confundat iubirea cu nevoia unei vieti de lux. Ea imi citeste gandurile si-mi spune ca a iubit barbatul puternic ce a stiut cum s-o seduca. Dar ca in timp a inteles ca pentru el nu e decat o prelungire a orgoliului si a puterii sale asupra celorlalti. Ca e cel care si-a permis-o drept sotie.
De furie, mai goleste un pahar. Mie mi-e groaza ca se va imbata strasnic si ca o voi cara in spate pana la taxi. Sau ca mai rau, va vomita peste masa si se ratacesc pe campii toate fantasmele mele.
Iarasi ma pironeste cu privirea aia care anunta o marturisire sangeroasa. Ma fixez bine in scaun ca nu se stie ce urmeaza.
Intre timp imi vin in minte niste versuri dintr-o poezie absurda…”clipa stai, opreste-ti zborul/se pravale compresorul/si tot muntele tacea/compresorul cand cadea”.
Paradoxal, se linisteste. Cu un zambet amar ma intreaba daca vreau sa stiu cum se razbuna pe aroganta si nepasarea sotului ei. Eu ii spun ca am inteles ca razbunarea vine la pachetul cu amanta. Stabila! Ea se uita in ochii mei si-mi spune raspicat, inca o data, ca amanta e evadarea ei, nu razbunarea. Ok, zic eu, intelegand ca am facut o gluma cretina.
Fac pe muteste pariuri cu mine ca la cat sunt de desteapta sigur ii intrevad razbunarea si sigur imi va spune acum ca are si-un amant stripper. Stabil!
Vine desigur momentul fatidic sa pierd pariul cu mine. Bineinteles ca sunt oarba ca o cartita si nu intrevad nimic!
Selena mai “pleaca” si alte dati in “Cehoslovacia”. Nu la amanta si nici la familie. Se prostitueaza! Cum? Uite-asa! Cu dor de razbunare. Departe, prin alte tari si alte hoteluri, cu barbati tineri, maturi, batrani, bogati. Nimeni nu stie cine e si de unde vine sau a cui e. Peruca ii schimba tonusul, tocurile halucinant de inalte ii exagereaza frumusetea picioarelor, fustele stramte pe superbele ei fese rad in taina de ideea de posesie a oricarui barbat care indrazneste sa-si imagineze ca atinge vreodata altceva pe sub pielea intinsa perfect pe muschii fermi. De ce face asta? Pentru ca poate. Si pentru ca are nevoie sa stie din cand in cand ca aroganta sotului ei nu a putut sa o cumpere pana la capat.
De data asta am amutit si m-am trezit de tot. Selena rade de mina mea interzisa si se ridica zglobie de la masa de parca toata seara ar fi baut numai apa goala. Incerc sa fac acelasi lucru dar imi iese la jumatate. Am senzatia ca sunt un miriapod cu excedent de picioare si ca toate se tarasc in urma mea ucigator de grele.
“Are we going now to dance somewhere?”, ma intreaba ea nebunatica.
"Nu prea cred…",ii raspund eu in gand. Prin viu grai ii explic frumos ca mai e si maine o zi si ca tot ce-mi doresc acum e sa ajung din nou Miss Titan in varful patului meu.
Tot in gand ii multumesc ca a fost generoasa si ca povestile ei sincere mi-au salvat viata. Altfel, cine stie ce naiba as fi riscat?! Poate sa mor impuscata, poate sa ma plimb mult si bine prin vreun portbagaj………….Numai amintirea acelui banc cu final aberant, “vezi bai ninja ca nu-i ca-n filme?” si-ncep sa clipesc des si spasmodic!!

Stiti ce revelatie m-a lovit mergand pe jos la 3 dimineata, cu pantofii-n mana, catre casa mea? Ca eu chiar sunt fericita acolo la mine-n Titan!

Si cum fericirea nu prea are multe secrete ci doar o liniste si-o frumusete aparte m-am folosit putin de secretele Selenei. E bine? E rau?

http://www.youtube.com/watch?v=I8j2ej5jqQw